Hipertensiunea arterială, cunoscută și sub denumirea de tensiune arterială crescută, este o afecțiune cardiovasculară caracterizată prin creșterea persistentă a presiunii sanguine în arterele sistemice. Tensiunea arterială normală la adulți se situează sub 120/80 mmHg, unde primul număr reprezintă presiunea sistolică (când inima se contractă), iar al doilea reprezintă presiunea diastolică (când inima se relaxează între bătăi).
Organizația Mondială a Sănătății clasifică valorile tensiunii arteriale în următoarele categorii: normală (sub 120/80 mmHg), normală înaltă (120-129/80-84 mmHg), hipertensiune de gradul I (130-139/85-89 mmHg), hipertensiune de gradul II (140-159/90-99 mmHg) și hipertensiune severă (peste 160/100 mmHg).
Hipertensiunea primară sau esențială reprezintă aproximativ 90-95% din toate cazurile de hipertensiune arterială și nu are o cauză identificabilă specifică. Aceasta se dezvoltă gradual pe parcursul anilor și este influențată de factori genetici, stilul de viață și îmbătrânire.
Hipertensiunea secundară este cauzată de o afecțiune medicală subiacentă sau de utilizarea anumitor medicamente. Aceasta poate fi determinată de boli renale, tulburări endocrine, apneea de somn sau consumul unor substanțe precum contraceptivele orale sau medicamentele antiinflamatoare.
Factorii de risc pentru dezvoltarea hipertensiunii arteriale sunt multipli și pot fi clasificați în modificabili și nemodificabili:
Hipertensiunea arterială este adesea numită "ucigașul silențios" deoarece poate să nu prezinte simptome evidente în stadiile incipiente. Când apar, simptomele pot include dureri de cap, amețeli, tulburări de vedere, palpitații și oboseală.
Complicațiile pe termen lung ale hipertensiunii netratate sunt grave și includ accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic, insuficiența cardiacă, bolile renale cronice și retinopatia hipertensivă. Aceste complicații pot fi prevenite prin diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat.
Măsurarea corectă a tensiunii arteriale este esențială pentru un diagnostic precis. Tensiunea poate fi măsurată în cabinetul medical folosind un tensiometru cu manșetă sau prin monitorizarea ambulatorie pe 24 de ore pentru o evaluare mai completă.
Pentru măsurători precise, pacientul trebuie să se odihnească timp de cel puțin 5 minute înainte de măsurătoare, să evite cafeaua și fumatul cu 30 de minute înainte, să aibă picioarele sprijinite pe podea și brațul la nivelul inimii. Se recomandă efectuarea a cel puțin două măsurători la un interval de 1-2 minute.
Interpretarea corectă a valorilor tensiunii arteriale necesită luarea în considerare a mai multor factori, inclusiv vârsta pacientului, prezența altor afecțiuni medicale și variația circadiană a tensiunii. Valorile pot fluctua în funcție de ora zilei, activitatea fizică, stresul și consumul de alimente sau băuturi.
Pentru stabilirea unui diagnostic de hipertensiune arterială sunt necesare măsurători repetate pe parcursul mai multor vizite medicale, cu excepția cazurilor în care valorile sunt foarte ridicate și necesită intervenție imediată.
Monitorizarea regulată a tensiunii arteriale este crucială pentru prevenirea complicațiilor cardiovasculare. Adulții cu risc normal ar trebui să își măsoare tensiunea cel puțin o dată la doi ani, în timp ce cei cu factori de risc sau hipertensiune diagnosticată necesită monitorizare mai frecventă.
Automonitorizarea la domiciliu cu ajutorul tensiometrelor digitale validate poate oferi informații valoroase despre controlul tensiunii arteriale și poate ajuta la ajustarea tratamentului. Datele obținute din monitorizarea la domiciliu trebuie comunicate medicului curant pentru o evaluare medicală completă.
Inhibitorii ACE reprezintă una dintre cele mai prescrise clase de medicamente pentru tratamentul hipertensiunii arteriale în România. Aceste medicamente blochează transformarea angiotensinei I în angiotensina II, reducând astfel tensiunea arterială și protejând inima și rinichii. Printre cele mai utilizate medicamente din această categorie se numără:
Aceste medicamente sunt bine tolerate și pot fi administrate singure sau în combinație cu alte antihipertensive, fiind disponibile în majoritatea farmaciilor din România.
Antagoniștii receptorilor de angiotensină II oferă o alternativă excelentă pentru pacienții care nu tolerează inhibitorii ACE. Aceste medicamente blochează direct acțiunea angiotensinei II la nivel celular, oferind o protecție cardiovasculară superioară. Medicamentele principale din această clasă includ Losartan, care este primul ARB aprobat și are o siguranță dovedită pe termen lung, Valsartan, recunoscut pentru eficacitatea sa în reducerea riscului de accident vascular cerebral, și Telmisartan, care oferă o durată prelungită de acțiune de 24 de ore. Aceste medicamente sunt disponibile în farmaciile românești și sunt adesea prescrise ca terapie de primă linie.
Beta-blocantele sunt medicamente esențiale în tratamentul hipertensiunii, în special la pacienții cu boli cardiovasculare asociate. Acestea funcționează prin blocarea receptorilor beta-adrenergici, reducând frecvența cardiacă și contractilitatea miocardului. Metoprolol este frecvent prescris pentru controlul tensiunii arteriale și prevenirea infarctului miocardic, Bisoprolol se remarcă prin selectivitatea sa cardiacă și toleranța bună, iar Carvedilol oferă beneficii suplimentare prin blocarea receptorilor alfa, fiind util în insuficiența cardiacă. Aceste medicamente necesită monitorizare medicală atentă și sunt disponibile în diverse formulări în farmaciile din România, inclusiv forme cu eliberare prelungită.
Diureticele reprezintă medicamentele de primă linie în tratamentul hipertensiunii arteriale, fiind adesea prima opțiune terapeutică recomandată de medicii din România. Hydrochlorothiazide este cel mai prescris diuretic tiazidic, eficient în reducerea volumului sanguin prin eliminarea excesului de sodiu și apă. Indapamida oferă avantaje suplimentare prin protecția vasculară directă, fiind preferată la pacienții diabetici. Furosemide, un diuretic de ansă, este rezervat situațiilor care necesită o diureză mai puternică. Aceste medicamente sunt accesibile și disponibile în majoritatea farmaciilor românești, necesitând monitorizarea echilibrului electrolitic.
Blocanții canalelor de calciu reprezintă o clasă importantă de medicamente antihipertensive care acționează prin inhibarea intrării ionilor de calciu în celulele musculare netede vasculare. Amlodipina este cel mai frecvent prescris, oferind o acțiune prelungită și o tolerabilitate excelentă. Nifedipina cu eliberare controlată asigură un control eficient al tensiunii arteriale pe parcursul întregii zile. Diltiazem are efecte benefice atât asupra vaselor de sânge, cât și asupra ritmului cardiac. Aceste medicamente sunt deosebit de eficiente la pacienții vârstnici și la cei cu diabet zaharat, fiind bine tolerate și cu efecte adverse minime.
Combinațiile fixe reprezintă o strategie terapeutică eficientă pentru controlul optimal al hipertensiunii arteriale. Acestea conțin două sau mai multe substanțe active într-o singură tabletă, îmbunătățind complianța pacientului la tratament. Combinațiile frecvent utilizate includ ACE inhibitori cu diuretice, sartani cu blocanți de calciu sau asocieri cu trei componente. Avantajele includ reducerea numărului de comprimate administrate zilnic, costuri mai mici și eficacitate superioară comparativ cu monoterapia. Medicul specialist va recomanda combinația optimă în funcție de profilul individual al pacientului și de răspunsul la tratament.
Alimentația echilibrată reprezintă pilonul fundamental în managementul hipertensiunii arteriale. Reducerea consumului de sodiu la maximum 5-6 grame de sare pe zi poate scădea tensiunea arterială cu 2-8 mmHg. Se recomandă evitarea alimentelor procesate, conservelor și mezelurilor. Dieta DASH (Dietary Approaches to Stop Hypertension) pune accent pe consumul de fructe, legume, cereale integrale și proteine slabe. Includerea în alimentație a unor alimente bogate în potasiu, magneziu și calciu contribuie la reglarea tensiunii arteriale. Limitarea alcoolului și a grăsimilor saturate completează strategia nutrițională pentru controlul eficient al hipertensiunii.
Activitatea fizică regulată reduce tensiunea arterială sistolică cu 4-9 mmHg și reprezintă un element esențial în tratamentul non-medicamentos al hipertensiunii. Se recomandă minimum 150 de minute pe săptămână de exerciții aerobice de intensitate moderată sau 75 de minute de activitate intensă. Exercițiile optime includ:
Stresul cronic și fumatul sunt factori majori care agravează hipertensiunea arterială. Tehnicile de relaxare, meditația, yoga sau exercițiile de respirație profundă pot reduce semnificativ tensiunea arterială. Renunțarea completă la fumat îmbunătățește funcția vasculară în doar câteva săptămâni. Evitarea cauzelor de stres, organizarea optimă a timpului și somnul de calitate (7-8 ore pe noapte) contribuie la controlul eficient al tensiunii arteriale și la reducerea riscului cardiovascular pe termen lung.
Aderența la tratamentul medicamentos este crucială pentru controlul eficient al hipertensiunii arteriale. Medicamentele trebuie administrate conform prescripției medicale, la aceleași ore zilnic, chiar și când tensiunea arterială pare normalizată. Nu întrerupeți niciodată tratamentul fără acordul medicului specialist. Utilizați alarme sau organizatoare de medicamente pentru a nu uita dozele. Informați medicul despre orice efecte adverse sau dificultăți în administrarea tratamentului. Respectarea programului terapeutic reduce riscul complicațiilor cardiovasculare cu până la 40% și asigură o calitate optimă a vieții pe termen lung.
Consultația medicală urgentă este necesară când tensiunea arterială depășește 180/120 mmHg, însoțită de simptome precum dureri de cap severe, probleme de vedere, dureri toracice sau dificultăți respiratorii. Programați controale regulate la cardiolog pentru monitorizarea eficacității tratamentului și ajustarea dozelor. Consultați medicul când apar efecte adverse ale medicației sau când tensiunea arterială rămâne necontrolată după 4-6 săptămâni de tratament. De asemenea, orice modificare semnificativă în starea de sănătate necesită reevaluarea strategiei terapeutice curente.
Prevenirea complicațiilor cardiovasculare necesită o abordare integrată care combină tratamentul medicamentos cu modificările stilului de viață. Controlul regulat al glicemiei, colesterolului și greutății corporale reduce semnificativ riscul de infarct miocardic și accident vascular cerebral. Monitorizarea funcției renale și efectuarea periodică a electrocardiogramei permit detectarea precoce a complicațiilor. Respectarea tuturor recomandărilor medicale și adoptarea unui stil de viață sănătos pot preveni până la 80% din complicațiile majore ale hipertensiunii arteriale.
