Diureticele sunt medicamente care stimulează eliminarea excesului de apă și sodiu din organism prin creșterea producției de urină. Acestea acționează la nivelul rinichilor, modificând procesele de reabsorbție a apei și electroliților în diferite segmente ale tubului renal. Prin mecanismul lor de acțiune, diureticele ajută la reducerea volumului de lichid din organism, contribuind astfel la scăderea tensiunii arteriale și la eliminarea edemului.
Există trei categorii principale de diuretice utilizate în practica medicală din România:
Diureticele oferă multiple beneficii în tratamentul diverselor afecțiuni cardiovasculare și renale. Acestea sunt eficiente în reducerea tensiunii arteriale, eliminarea edemului asociat cu insuficiența cardiacă sau bolile renale, și prevenirea complicațiilor cardiovasculare. De asemenea, diureticele contribuie la îmbunătățirea simptomelor legate de retenția de lichide și la protejarea organelor țintă afectate de hipertensiunea arterială.
Medicii prescriu diuretice în cazul hipertensiunii arteriale ca tratament de primă linie sau în combinație cu alte antihipertensive. De asemenea, acestea sunt indicate în insuficiența cardiacă pentru reducerea congestiei pulmonare și a edemului periferic. Alte indicații includ edemul de origine renală, sindromul nefrotic, ciroza hepatică cu ascită și anumite tulburări electrolitice specifice.
Diureticele tiazidice și tiazidice-like reprezintă clasa cea mai frecvent prescrisă de diuretice în România. Acestea acționează prin blocarea cotransportorului sodiu-clorură la nivelul tubului contort distal al rinichiului, determinând eliminarea crescută de sodiu, clorură și apă. Efectul diuretic este moderat, dar constant, iar acțiunea antihipertensivă se manifestă atât prin reducerea volumului circulant, cât și prin efecte directe asupra vaselor de sânge.
În farmaciile din România sunt disponibile mai multe preparate din această clasă. Indapamida este un diuretic tiazidic-like preferat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, fiind disponibilă în doze de 1,5 mg și 2,5 mg, atât ca substanță activă unică, cât și în combinații fixe cu alte antihipertensive. Hidroclorotiazida este unul dintre cele mai utilizate diuretice tiazidice, disponibilă în doze de 12,5 mg și 25 mg, frecvent combinată cu inhibitori ai enzimei de conversie sau antagoniști ai receptorilor de angiotensină II.
Aceste diuretice sunt indicate în primul rând pentru tratamentul hipertensiunii arteriale ușoare până la moderate, fiind recomandate ca terapie inițială în multe cazuri. De asemenea, sunt eficiente în tratamentul insuficienței cardiace ușoare până la moderate, în special când aceasta este asociată cu hipertensiunea arterială. Indapamida prezintă avantajul unui profil metabolic mai favorabil, fiind preferată la pacienții cu diabet zaharat sau dislipidemia, în timp ce hidroclorotiazida rămâne o opțiune eficientă și accesibilă pentru majoritatea pacienților.
Diureticele de ansă sunt cele mai puternice medicamente diuretice disponibile, acționând prin blocarea transportului de sodiu, clor și potasiu în ansa lui Henle din rinichi. Acest mecanism permite eliminarea unei cantități mari de apă și săruri, fiind eficace în situații care necesită diureză rapidă și intensă. Efectul lor se manifestă în 30-60 de minute după administrare.
Principalele medicamente din această categorie includ:
Aceste medicamente sunt prescrise strict de către medic și necesită monitorizare atentă a funcției renale și echilibrului electrolitic.
Diureticele de ansă sunt indicate în tratamentul edemului pulmonar acut, insuficienței cardiace congestive și sindromului nefrotic. Sunt deosebit de utile în situații de urgență când este necesară eliminarea rapidă a excesului de lichide din organism. De asemenea, se utilizează în hipertensiunea arterială rezistentă și în cazurile de supradozaj cu lichide.
Administrarea acestor medicamente necesită monitorizarea regulată a nivelului de potasiu, sodiu și funcției renale. Pot cauza hipokaliemie, hiponatriemie și deshidratare. Este important să se evite utilizarea concomitentă cu alte medicamente nefrotoxice. Pacienții vârstnici necesită precauții suplimentare din cauza riscului crescut de efecte adverse.
Diureticele economisitoare de potasiu acționează prin blocarea canalelor de sodiu sau antagonizarea receptorilor mineralocorticoizilor în tubul colector renal. Principalul lor avantaj este că elimină sodiul și apa fără a provoca pierderea excesivă de potasiu, prevenind astfel hipokaliemia. Efectul diuretic este moderat, dar constant și sigur pentru echilibrul electrolitic.
Medicamentele principale din această categorie sunt:
Aceste medicamente se administrează de obicei o dată pe zi și pot fi combinate cu alte tipuri de diuretice.
Sunt recomandate în hipertensiunea arterială, mai ales când există risc de hipokaliemie. În insuficiența cardiacă, spironolactona îmbunătățește prognosticul și reduce mortalitatea. Se utilizează și în sindromul Conn, cirroza hepatică cu ascită și sindromul premenstrual cu retenție de lichide.
Diureticele tiazidice și asemănătoare cu tiazidele pot provoca hipokaliemie, hiponatremie, creșterea nivelului de acid uric și modificări ale glicemiei. Pacienții pot experimenta amețeli, crampe musculare și oboseală. Diureticele de ansă sunt asociate cu pierderea masivă de potasiu și magneziu, surditate temporară în cazul dozelor mari, precum și deshidratarea severă. Diureticele economisitoare de potasiu pot determina hiperkaliemie periculoasă, în special la pacienții cu probleme renale, și pot cauza ginecomastie la bărbați în cazul spironolactonei.
Diureticele sunt contraindicate în cazul anurie complete, deshidratării severe și hipersensibilității la substanța activă. Diureticele tiazidice nu trebuie administrate pacienților cu hiponatremie severă sau gută necontrolată. Diureticele de ansă sunt contraindicate în stenoza aortică severă și coma hepatică. Diureticele economisitoare de potasiu nu se recomandă în hiperkaliemie, insuficiență renală avansată și la pacienții care urmează tratament cu inhibitori ACE fără monitorizare atentă.
Contactați imediat medicul în cazul apariției unor simptome severe precum amețeli intense, leșin, crampe musculare puternice, tulburări de ritm cardiac, sete extremă, confuzie mentală sau reducerea drastică a cantității de urină. Semnele de deshidratare severă, edemul facial sau dificultățile de respirație necesită atenție medicală urgentă. De asemenea, orice erupție cutanată, urticarie sau semne de reacție alergică impun întreruperea tratamentului și consultația medicală imediată.
Respectarea strictă a dozei și intervalului de administrare prescris de medic este esențială pentru eficacitatea și siguranța tratamentului cu diuretice. Nu modificați niciodată doza fără consultarea medicului, chiar dacă simțiți o îmbunătățire a simptomelor. Dozarea incorectă poate duce la complicații grave precum deshidratarea severă, dezechilibrul electrolitic sau hipotensiunea arterială periculoasă. Urmăriți cu atenție indicațiile medicului privind momentul administrării, de obicei dimineața pentru a evita trezirea nocturnă frecventă.
În timpul tratamentului cu diuretice, adoptați o dietă echilibrată bogată în potasiu prin consumul de banane, portocale, spanac și fasole, în special dacă luați diuretice tiazidice sau de ansă. Limitați aportul de sodiu și evitați alimentele procesate cu conținut ridicat de sare. Hidrația adecvată este crucială - beți suficientă apă, dar nu în exces. Evitați expunerea prelungită la soare și activitatea fizică intensă în zilele călduroase pentru a preveni deshidratarea. Ridicați-vă treptat din poziția șezută sau culcată pentru a preveni amețelile.
Efectuați controale medicale regulate conform programului stabilit de medicul curant pentru monitorizarea funcției renale, nivelului electrolitilor și tensiunii arteriale. Analizele de sânge periodice sunt necesare pentru detectarea timpurie a eventualelor dezechilibre ale potasiului, sodiului sau magneziului. Țineți un jurnal al greutății corporale și al tensiunii arteriale dacă aveți aparatul necesar acasă. Raportați medicului orice modificări neașteptate ale stării de sănătate, inclusiv amețelile persistente, crampe musculare frecvente sau modificări ale ritmului cardiac.
În România, diureticele se eliberează doar pe baza rețetei medicale de la farmaciile autorizate. Verificați întotdeauna autenticitatea medicamentului prin consultarea ambalajului original și a prospectului. Informați farmacistul despre toate medicamentele pe care le luați pentru a evita interacțiunile periculoase. Păstrați medicamentele în condițiile specificate în prospect, de obicei la temperatura camerei, ferește de umiditate și lumina directă. Nu împărțiți niciodată medicamentele cu alte persoane și nu utilizați diuretice rămase de la tratamente anterioare fără consultarea medicului.
