Hipertensiunea arterială, cunoscută și ca tensiune arterială mare, este o afecțiune în care presiunea sângelui în artere este persistent crescută peste valorile normale (140/90 mmHg). Printre principalii factori de risc se numără vârsta înaintată, obezitatea, fumatul, consumul excesiv de sare, diabetul zaharat, sedentarismul și predispoziția genetică.
Hipertensiunea este adesea numită "ucigașul tăcut" deoarece poate să nu prezinte simptome timp de ani. Când apar, simptomele includ dureri de cap, amețeli, vărsături și probleme de vedere. Complicațiile grave includ accident vascular cerebral, infarct miocardic, insuficiență cardiacă și afectarea renilor.
Tratamentul hipertensiunii include mai multe clase de medicamente:
Insuficiența cardiacă apare când inima nu mai poate pompa eficient sângele pentru a satisface nevoile organismului. Există două tipuri principale: insuficiența cu fracție de ejecție redusă (HFrEF) și cea cu fracție de ejecție păstrată (HFpEF). Principalele cauze includ hipertensiunea arterială, boala coronariană, diabetul, cardiomiopatiile și bolile valvulare.
Insuficiența cardiacă este clasificată în patru stadii conform New York Heart Association (NYHA), de la clasa I (fără limitări) la clasa IV (simptome în repaus). Prognosticul depinde de stadiul bolii, cauza subiacentă și răspunsul la tratament. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții și supraviețuirea.
Managementul farmacologic al insuficienței cardiace include:
Aritmiile cardiace reprezintă tulburări ale ritmului normal al inimii, clasificate în două categorii principale: tahiaritmiile (frecvență cardiacă crescută) și bradiaritmiile (frecvență cardiacă scăzută). Printre cele mai frecvente aritmii întâlnite în practica clinică se numără fibrilația atrială și flutter-ul atrial, care pot avea consecințe grave asupra circulației sanguine.
Pentru pacienții cu fibrilație atrială, anticoagulantele sunt esențiale în prevenirea tromboembolismului, reducând semnificativ riscul de accident vascular cerebral și alte complicații tromboembolice.
Boala coronariană rezultă din îngustarea sau blocarea arterelor coronare prin depozite de placă aterosclerotică, limitând fluxul sanguin către miocard. Angina pectorală se manifestă prin durere toracică caracteristică, fiind declanșată de efort fizic, stres emoțional sau expunerea la frig.
Managementul farmacologic include mai multe clase de medicamente complementare:
Dislipidemia reprezintă o tulburare metabolică caracterizată prin niveluri anormale de lipide în sânge, incluzând colesterolul LDL ("rău"), HDL ("bun") și trigliceridele. Această afecțiune constituie un factor de risc major pentru dezvoltarea aterosclerozei și a complicațiilor cardiovasculare.
Principalii factori de risc cardiovascular includ diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, fumatul, obezitatea și sedentarismul. Managementul farmacologic al dislipidemiei se realizează prin:
Prevenția eficientă a bolilor cardiovasculare necesită o abordare complexă care combină modificările de stil de viață cu monitorizarea regulată a parametrilor vitali. Adoptarea unei diete echilibrate, exercițiul fizic regulat și renunțarea la fumat sunt fundamentale pentru menținerea sănătății cardiovasculare.
Monitorizarea acasă a parametrilor de sănătate permite detectarea precoce a modificărilor și optimizarea tratamentului:
Aderența strictă la tratamentul prescris, consultațiile medicale regulate și automonitorizarea sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor cardiovasculare și menținerea unei calități optime a vieții.
